E o fericire…

Scumpă, dragă Veronică,
Mamă dulce și bunică,
Grijulie soțioară,
Azi te-ai născut a câta oară.

E o fericire ca să ai părinți
În dimineți și seri senine
Să te cufunzi în ochii lor cuminți
Să simți căldura mâinilor lor fine.

E o fericire să ai surori și frați
Și-n vremi cumplite și-n vremi mai line
Și sa-l cuprinzi și să-l săruți cu drag,
Atunci când unul dintre ei îți vine.

E o fericire să ai copii cuminți,
Alaturea să-i ai, nu-n țări străine,
Să-i mângâi, să-i susții și să-i ajuți
Atunci când le e greu și când li-e bine.

E o fericire să ai nepoți și strănepoți
Cu gângureli și-mbrățișări duioase,
Să vină-n goana, buluc la tine toți
Când ești bolnavă și ai dureri de oase.

E o fericire să ai un soț cu care ai trecut
Prin viața asta atât de zbuciumată
Să fie ca un paj, așa precum ai vrut
Și ai visat cândva când erai fată.

E o fericire să ai prieteni mulți:
Nicicând tu singur n-ai să fii în lume,
Cu ei tu vei învinge șubredele punți
Și vei avea o vorbă cine-a-ți spune.

E o fericire că te-ai născut pe-acest pământ,
Să savurezi smaraldul viu de iarbă,
Iar anii, Doamne, zboară rând pe rând
Și-i adunăm grămadă într-o salbă.

Să prețuiești acest scump juvaier,
Ca o podoabă de o frumusețe rară,
Și ruga ta fierbinte să urce pân’la cer,
Când o șoptești sfios seară de seară.

Să prețuiești acest dar Dumnezeiesc,
Ce poartă numele de viață,
Și-atâțea ani cât o să mai trăiești
Să-l ai pe Dumnezeu în față.

(D-nei Veronica Grâu la zi de naștere)