Copac de roadă plin …

(Pentru Emilian Dombrov la 80 de ani)

La ani 80 ajuns acum,
Pari un copac de roadă plin
Ce-mbie oameni de pe drum
Și ei cu drag în curte-ți vin.

S-asculte vorba-ți mucalită
De om sfătos și priceput,
Să-ți strângă mâna ta muncită,
Obrazul să ți-l cunune c-un sărut.

Trecând prin ani și prin suspine
Tu sufletul ți-ai înălbit,
Doar când e alb el ca argintul
De toți atunci tu ești iubit.

Tu orice lucru-l faci pe îndelete,
Fără grabă mare, cu plăcere,
Deși argintul a coborât și-n plete
Și încălțările-s din ce în ce mai grele.

Pe mulți i-ai ajutat în astă viață,
Le-ai fost un sprijin când le-a fost lor greu,
Și din nevoi i-a scos a ta povață,
Sănătate multă sa-ți dea unul Dumnezeu.

Și trei feciori ca brazii la casă ai crescut
În nopți târzii pe toți în gând tu ii aduni
Doi sunt aici, cu tine alături, pe pământ,
Unul s-a dus în ceruri demult, la Tatăl sfânt.

Alăturea de el e draga maica lui
Și Maica cea cereasca, Maica Domnului,
Așa că lacrima obrazul nu-l sărute
Nici cute-adânci brăzdeze a ta frunte.

Cei doi feciori te-or ajuta în toate,
Ți-or ușura și anii care-ți vin,
Singurătatea alunga-vor hăt departe
Fiindcă ea, de fapt, e cel mai mare chin.

Nepoții strugur să mi te-mpresoare
Mai deseori, nu doar la mari sărbători
Căci știu, i-aștepți, cum altfel oare,
Doar ei sunt cei mai dragi bobi sositori.

Și rudele, care aici s-au cam împuținat,
Cât mai e timp, să se țină laolaltă,
Căci, cine știe, mâine, poate-i prea târziu
Să fie-un ne-am întreg, precum odată.

Câți ani încă ți-a dat Tatăl ceresc
Să-i porți ușor, cu mersul în picioare,
La suflet alb așa precum și ești
Iar în mădulare – nici un pic de sare.

Trecut prin Ah! Și Vai și-amar!
Tu, bade, Om să rămâi ai reușit,
Om bun la suflet, cum mai rar,
Poți întâlni pe-acest pământ.

(1 mai 2012)