Pentru Alexandra (Nirean)

Țintuită de atâțea ani la pat,
Tu chinul lui Hristos l-ai suportat,
Atâtea nopți și-atâtea zile
Ești răstignită chiar în pat la tine.

Prea multe încercări ai îndurat
Ce soarta nemiloasă ți le-a dat,
Dar tu învingătoare ai ieșit
Și-o altă soartă n-ai cerșit.

Și crucea mi ți-o duci cu demnitate,
De parc-ai fi un lopătar în noapte,
Un fir de iarbă în piatră, în granit,
Un strop de apă pe trupu-ți istovit.

Credință-n Cel de Sus ți-e temelia,
De aceea pui în mare preț doar omenia,
Căci ea, doar omenia, trage la cântar –
Un simplu adevăr, dar nu la toți li-e clar.

Izvor de tainice minuni
Sunt ale tale blânde mâini
În veșnica mișcare le găsesc –
Frumosu-n viață făuresc.

Cei doi copii ai tăi și gingășii nepoți
Sunt zbuciumul, iubirea, lumina multor nopți,
Sunt seva cea mai pura de unde-ți sorbi putere,
Sunt lacrima de mamă și scumpa ta avere.

Prin viața ce-o trăiești incandescent
Ești un exemplu viu – acesta-i lucru cert,
Ești etalon prin vorbă și prin faptă,
Mereu te urci în sus, treaptă cu treaptă.